Cezu's Blog

Teoria “Cacatului Dezirabil”

tweetgirl — Tue, 15 Jan 2008 14:01:08 +0000

Fara sa vrea, zilele trecute, o prietena a lansat o noua teorie la nervi. Pe moment nici ea nu a stiut ce vrea sa zica numind pe cineva “cacat dezirabil” dar analizand si glumind pe tema asta mai tarziu ne-am dat toate seama ca, surprinzator, este destul de logic. Presupunem ca El este un cacat. Eu il doresc pe El ceea ce face din El un cacat dezirabil. Teoria “Cacatului dezirabil” este destul de frecvent intalnita in diferite forme si chiar foarte populara, mai avea nevoie doar de un nume cred. Ar trebui sa patenteze expresia asta inainte sa i-o fure cineva…

Ce urat

tweetgirl — Thu, 03 Jan 2008 11:23:39 +0000

Ce de zapadaaa… N-am mai vazut atata zapada de vreo 2-3 ani cand am fost intr-o iarna la munte, dar sincer nici nu-mi doream sa vad. De parca nu era de ajuns ca e un frig de nu poti sa stai 5 minute afara acum mai e si zapada pana la genunchi si in curand pana peste gat pentru ca nu pare sa se opreasca ninsoarea. Nu prea suntem noi obisnuiti aici la mare cu vreme d-asta si ma cam deprima. Obisnuia sa nu ma deranjeze iarna, dar acum chiar ma calca pe nervi.

Vacanta Totala

tweetgirl — Fri, 28 Dec 2007 16:08:46 +0000

Ce bine e sa te trezesti asa cand se crapa de 12 in fiecare dimineata si sa nu faci nimic. Aproape ca uitasem de vara trecuta pana acum cum e. De cand cu vacanta asta parca mi-a reintrat si neuronul in repaos si nu mai am nicio problema existentiala care sa ma macine si nimic la care sa ma gandesc. Adorm asa de repede. Nici degetele nu mai e nevoie sa mi le numar in speranta ca imi va veni somnul. A trecut deja o saptaman de vacanta. N-am facut nimic, nu ca nu as avea ce, dar n-am tragere de inima. Nu-i buna starea asta. Prelungita cred ca duce la amorteala, dar n-o sa am timp sa aflu. Inca o saptamana si iar ma trezesc la 7 sa merg la scoala si apoi la meditatii. Ce bine e sa te trezesti cand se crapa de 12…

Parerea mea…

tweetgirl — Fri, 28 Dec 2007 10:41:04 +0000

Exista bine si rau? Moral si imoral? Sau e vorba doar de parerea mai mult sau mai putin obiectiva a unei majoritati? In final totul e ralativ raportat la un anume “altceva”.

Alt Sfarsit De An

tweetgirl — Fri, 21 Dec 2007 16:38:37 +0000

La fiecare sfarsit de an se face un bilant cu ce s-a intamplat in anul care se incheie si o lista cu ceea ce iti propui pentru anul urmator. Eu nu sunt adepta planurilor pe termen lung sau a analizelor amanuntite a faptelor trecute. Nici anii precedenti nu mi-am facut astfel de liste si bilanturi dar am constientizat totusi ca fiecare an imi aduce experiente noi, unele poate nu tocmai placute iar altele placute. Am inteles ca fiecare intamplare, in felul ei, ajuta la intregirea personalitatii mele si contureaza ceea ce deja sunt. Pana acum nu regret nimic din ceea ce am facut si a depins de mine pentru ca la momentul respectiv a fost exact ceea ce mi-am dorit. Lucrurile pe care le regret sunt fapte ce au avut loc independent de vointa si de actiunile mele, dar nu pot decat sa ma resemnez.

Daca totusi ar fi sa-mi fac o lista cu dorinte pentru la anu’ vreau sa rad pana raman fara aer, vreau sa ma uit in gol si sa zambesc, vreau sa fiu aiurita, vreau sa fiu copil, vreau sa ma simt bine, vreau sa gresesc ca sa invat, vreau sa fie totul simplu, dar sa nu ma plictiseasca.

Spiritul Craciunului

tweetgirl — Thu, 20 Dec 2007 19:46:17 +0000

Din categoria “de ce nu imi mai place mie Craciunul” astazi am fost cu mama sa facem cumparaturi si am crezut ca sunt pe front si incepuse razboiul. N-am mai vazut demult atatia oameni asa de dezorientati care faceau doi pasi, se opreau, se intorceau ca mai apoi s-o ia iar in directia opusa nestiind exact ce cauta. E bine in viata sa ai un sistem de valori si o ierarhie bine stabilita, sigur o sa te ajute si atunci cand faci cumparaturi si vei sti fix ce si cum vrei. Totusi am fost surprinsa de faptul ca nu a trebuit sa ne rezervam loc la casa si sa asteptam peste cateva zile sa ne sune ca ne-a venit randul sa platim, a mers destul de repede… n-a durat decat vreo 3 ore toata iesirea. In cazuri de genul asta ma bucur ca sunt mai… inconstienta… si poate nu va trebui niciodata sa sufar de boala numita popular “panica”. M-am umplut azi de spiritul Craciunului.

Bed Time Story – Autopsia unei relatii

tweetgirl — Mon, 17 Dec 2007 21:18:58 +0000

In seara asta va zic o poveste despre un el si o ea… ma simt obligata sa specific… Traiau intr-o vreme fericiti si departe unul de altul pana in ziua in care el n-a mai vazut bine ata cu care a cusut o frumoasa minciuna (a se citi intamplare). De data asta era galben pe mov. Ea a renuntat pentru ca stia ca nu s-a priceput niciodata la geometrie la triunghiuri si cerculete si asa n-o sa se ajunga nicaieri, la vreo solutie sau vreun rezultat al ecuatiei cu prea multe necunoscute… Lui ii pasa.. abia acum… si se pare chiar foarte tare. M-a induiosat si pe mine felul in care inca se crede stapan pe situatie si cum nu-l intereseaza daca ea mai vorbeste sau nu cu el, dar continua sa o caute. El stie mai bine sa disimuleze ca doar e baiat, pardon barbat… Ea inca il vrea…!? din pacate pentru el nici ea nu mai stie. Amandoi au investit ceva in relatie in aceeasi masura dar in feluri diferite.

Te iubesc mult bebe.

In alta ordine de idei, la anu’ facem rezervari din vara ca sa fim siguri… sper tot impreuna.

Miefoartedor

tweetgirl — Fri, 14 Dec 2007 17:48:58 +0000

Mi s-a intamplat ceva asa de ciudat astazi cand ma intorceam de la o intalnire cu o prietena. Fiind iarna se intuneca devreme, cateodata farurile masinilor sunt atat de puternice incat nu mai vezi nimic cateva clipe, dar de data asta vedeam bine… parea atat de real… Era un barbat care traversa strada. Venea spre mine. Mi-a stat inima in loc cateva momente. Semana atat de tare cu cineva care nu mai este langa mine. Nu avea cum sa fie el… parea atat de real… Incetinisem. Am inchis ochii, am tras aer in piept si l-am privit din nou cand a trecut pe langa mine. Evident ca nu era el. Doar semana. A plecat prea departe. Mi-am continuat drumul. Nu mai era mult pana acasa. Golul din stomac il am si acum cand imi amintesc, dar o sa-mi treaca… cel din inima ramane… A fost atat de real.

“Sunt momente in viata cand simti absenta cuiva atat de tare incat ti-ai dori sa-l scoti din vise si sa-l imbratisezi.”

Resuscitare

tweetgirl — Thu, 13 Dec 2007 17:54:48 +0000

M-am apucat de resuscitari. Am primit azi niste comenturi de pe www.bestblogonline.com, un blog despre moda facut impreuna cu un amic, blog care era in moarte clinica de cateva luni, dar m-am apucat mai devreme sa postez iar. Adevarul este ca imi era cam dor pentru ca imi placea sa scriu acolo, moda fiind unul din subiectele care ma intereseaza. O sa incerc sa-l mentin in viata in continuare.

In afara de blog astazi m-am resuscitat si pe mine. Am fost la scoala adica important este ca am iesit din casa pe care in ultimele 4 zile am numit-o inchisoare. Ce frumoase sunt gropile in care era sa-mi rup picioarele! Ce frumoase sunt luminitele alea de care ma plangeam intr-un post anterior! Ce frumos este frigul! Ce frumos este orasul! Ce frumos am inghetat!

Lullaby

tweetgirl — Wed, 12 Dec 2007 17:45:47 +0000

Asta ascult acum… nu ca m-ar fi intrebat cineva, dar d-asta am blog…