Cat de nasol este sa fii bolnav(a)! Nu imi vine sa cred ca spun asta, dar si la scoala e mai bine decat inchisa de 3 zile in casa. Imi vine sa ma urc pe pereti de plictiseala. Si maxim 2 zile e mult sa stai in casa dar 3… Nici filme nu stiu ce sa imi mai downloadez, cele noi care imi pareau interesante le-am epuizat deja. Nici maine nu ies deci o sa se faca 4 zile. Tusesc, nasul meu e Cascada Niagara si ma simt de parca m-ar fi calcat trenul sper pana joi nu ma fac bine ca altfel o sa mor de plictiseala la propriu…
Mai devreme iar am desenat o gagica. Cu toate ca desenez des de asta sunt mai mandra decat de celelalte poate pentru ca am desenat-o intr-un moment de suferinta maxima si boala crunta. Aberez deja. N-am febra… Nici nu e nevoie.
Ma deprima Craciunul. Nu stiu exact de ce pentru ca n-a fost asa dintotdeauna ci in ultimii ani am constatat chestia asta. Cand eram mai mica eram fana Craciunului, ca oricare alt copil cred, si abia asteptam sa fac bradul cu ai mei si sa vina Mosul, caruia ii scriam in fiecare an. Am mai crescut intre timp… Acum vad in Craciun numai aglomeratie, beculete, beteala, pomisori impodobiti la fiecare pas si numerosi fake Mos Craciuni. Fiecare magazin vine cu superoferte de sezon pentru ca Christmas sells si e impodobit cat mai mult inca de la sfarsitul lui noiembrie sa atraga clientii in care spiritul Craciunului a patruns mai devreme. Poate d-asta mi se pare ca tot orasul arata ca un brad maaaree impodobit cu prost gust in 1000 de nuante. Mai sunt 14 zile 10 ore si 49 minute pana la Craciun dar va zic Craciun Fericit de pe acum ca asa e trend-ul.
Mi-e rau.. aoleu… iar am racit, nici nu se putea altfel cand majoritatea sunt bolnavi in jurul meu… asa din solidaritate macar trebuia sa ma simt si eu. De 2 zile da semne ca m-a prins si pe mine, dar azi si-a intrat bine in rol. Atat am de zis azi si acum o sa bolesc in liniste.
Era vreo 2 noaptea. M-am asezat in pat cu speranta ca imi va veni somnul mai repede decat in serile precedente. M-am asezat pe spate cu ochii in tavan. Stateam. Nu ma gandeam la nimic. Si din senin am simtit cum mi se inunda ochii de apa. Nu curgea nimic din tavan. Sa fie oare atunci din cauza mea? Dar… de ce? Probabil gandul la nimic a fost de vina. Acum picaturile au inceput sa faca bungee jumping pe obrazul meu. Cred ca se distreaza bine pentru ca nu dau semne ca ar vrea sa se mai opreasca. Imi ineaca ochii si mintea. Urasc starea asta. Vreau sa adorm mai repede. Iar ma gandesc la nimic. Poate ar trebui sa ma gandesc la ceva.
(Copy-paste din blogul vechi pentru ca ii place lu’ Anu)
Oare ce o sa se intample daca nu vreau sa ma maturizez? Daca imi place sa fiu asa copil naiv si inconstient care prefera sa se lase manipulat si influentat decat sa-si ia propriile decizii? Daca ma complac in situatii care nu duc nicaieri? Daca imi e mai usor sa ma fac ca nu stiu nimic despre nimic si sa dau vina pe faptul ca defectul meu cel mai mare e lipsa de ambitie? Oare o sa devin o inadaptata social, moral si pe toate celelalte planuri? Nu sunt responsabila si insusi cuvantul “responsabilitate” mi se pare asa luuung si plictisitor… ma sperie. Daca ar fi dupa mine cainele mi-ar muri in casa pentru ca eu… as uita… sa il scot afara si sa-i dau de mancare.
De multe ori imi doresc sa fiu din nou mica. Asa pe la vreo 5-6 ani cand nu incepusem nici scoala si singurul meu gand era mersul in parc. Aproape de fiecare data ma intorceam acasa cu genunchii juliti dar a doua zi eram din nou gata sa merg la joaca. Orice prostioara pe care o faceam avea scuza… “eram mica”. Acum nu prea mai merge… De fapt atunci nici macar nu-mi cautam singura scuze, era muuult mai simplu. Oricum cred ca aveam mai multa minte decat acum.
Parca la mine e invers. Cu fiecare an care trece in loc sa ma destept eu parca dau inapoi. Asa se face ca daca Cezara de acum 3 sau 4 ani s-ar intalni cu Cezara din prezent ar lua-o la palme pana i-ar reveni mintea la cap. Cezara de acum nu vrea pentru ca… e mica si naiva… ea vrea in parc la joaca
Am facut o pasiune pentru poeziile lui Ion Minulescu. Ceva destul de neobisnuit pentru mine careia nu ii plac poeziile pentru ca sunt pline de chestii foarte siropoase si exprimari pompoase. De data asta, chiar daca sunt poezii si mai cu seama de dragoste si evident deci siroposenii, chiar imi plac…. atat de mult incat incep sa il consider genial. Asta e una din cele care m-a impresionat recent:
Romanţă fără muzică
În seara când ne-om întâlni -
Căci va veni şi seara-aceea -
În seara-aceea voi aprinde trei candelabre de argint
Şi-ţi voi citi
Capitole din epopeea
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint…
Şi-n seara când ne-om întâlni
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:
- Voieşti sau nu să fii a mea?
În seara când ne vom iubi -
Căci va veni şi seara-aceea -
În pat vom presăra buchete de trandafiri şi chiparoasă
Ne vom închide-apoi în casă
Şi vom zvârli în stradă cheia…
Şi-n seara când ne vom iubi
Te-oi întreba,
Ca şi pe multele pe care le-am întrebat ‘naintea ta:
- Voieşti să nu mai fii a mea?…
Şi-n seara când ne-om despărţi -
Căci va veni şi seara-aceea -
Vom stinge flăcările-albastre din candelabrele de argint,
Iar florile de chiparoasă şi trandafirii-i vom presa
În cartea roză-a epopeii
Amantelor din Siracuza,
Citera,
Lesbos
Şi Corint…
Şi-n seara când ne-om despărţi
Te voi ruga,
Ca şi pe multele pe care le-am sfătuit ‘naintea ta:
- Să-ţi aminteşti c-ai fost şi-a mea!…
Ieri din lipsa de ocupatie la scoala am inceput sa citiesc cu niste colege rubrica “Matrimoniale”. Numai anunturi unul si unul. Inevitabil mi-am imbogatit vocabularul de zi cu zi cu cateva cuvinte, care observ ca sunt foarte pe val din moment ce se tot repetau, gen: “sexy”, “non-stop”, “total”, “curata”, “eleganta”, “frumoasa”, “bombat”, “fierbinte”, “focoasa” sau alte expresii si derivate din campul semantic al caldurii, dar de departe cel care este nr. 1 in topul anunturilor de femei fatale dornice de… distractie este “Balerina, unicata, tandra, vino sa te duc in paradis.” O sa mai cumpar ziarul…
Ma plictisesc repede, poate d-asta sunt si la al 3-lea blog. M-am apucat iar de scris pentru ca… pot. Blogul asta mi se dedica mie si chefului meu de a scrie despre orice imi trece prin minte si orice problema existentiala as putea sa am. Imi place pentru ca pot sa zic chestii fara sens si nu ma intrerupe nimeni la mijlocul frazei sa ma traga de maneca si sa-mi spuna ca am luat-o pe campii pe langa subiect. Sper sa nu ma plictisesc iar. I’m back… for now.
